Management integrat

Perfecţionare

Upgrade

ERP-ul tău la un click distanţă
  
  

Editura Placebo

Liber si sclav

Acum un secol, se încheia Primul Război Mondial… Nimeni nu vrea să fie sclav. Nici eu. Nici tu. Dar, într-o măsură mai mică sau mai mare, toți suntem sclavi. Mă străduiesc să fiu conștient de aceasta. Cel care nu știe sau nu acceptă realitatea, nu-i decât un sclav ne-conștient. Eu prefer să fiu sclav conștient. Secolul 20 a fost al gulagurilor, al celulelor ermetic închise. Al izolării individului de individ. Al dării la cap a omului de către om, în numele unor ideologii mai prețioase ca omul. Secolul 21, este al celulelor larg deschise. Al iluziei că suntem liberi, având la un click distanță lumea întreagă. Nu știu care dintre ele a fost / este mai minunată. În secolul 20 nu te căuta nimeni, nu te chema nimeni, nicăieri; doar ca să te bage într-o celulă ori să te trimită într-un război. În secolul 21 întreaga virtualitate on-line te caută și te îmbie : Hai la noi! Hai la noi! La noi – ca la nimenea!… În secolul 20, cică omul se aliena în izolare, fără contacte reale cu societatea. În secolul 21, omul mai degrabă se alienează tot relaționând; îi sar capacele de atâta relaționare! Fără aproape nici un fel de contacte reale cu societatea.

Potrivit sfinților care au tranzitat lumea până în prezent, viața înseamnă exact clipa de față. Însă majoritatea indivizilor nu mai au răbdare s-o trăiască. Spun răstit că n-au timp. De fapt, parcă vor să treacă în mare viteză. Repede, repede, repede, tot mai repede! Spre moarte!… Mă străduiesc să fiu calm. Să mă conving că lumea nu se va sfârși într-unul din momentele mele de neatenție. Nimeni nu va suferi, nici nu va muri, dacă nu voi da un replay ori un like… Potrivit acelorași sfinți, scopul existenței umane este tocmai realizarea sinelui. Așa că mă ocup și de mine-însumi. Am răbdare pentru sinele meu. Am răbdare să trăiesc. Am răbdare să fac odată pe săptămână baie în cadă, nu un duș rapid. Am răbdare să citesc în fiecare zi câteva pagini de carte. M-am dumirit că este cel mai simplu și eficient mod de a medita; ceea ce înseamnă exact cultivarea sinelui. În primul rând literatură. De ce? Elementar: literatura adevărată este singura care nu minte, din tot ceea ce-a oferit și oferă individual pe piață, împreună cu el-însuși, ca marfă.

Adevărul este interesant o singură dată: când îl aflăm. Apoi devine tot mai plictisitor, tot mai desuet. Doar sfinții și acoliții lor îl suportă până la capăt. Cu minciuna, în schimb – altă viață! Mereu proaspătă, variată, interesantă, ba chiar sexi. Nu este de mirare dacă majoritatea o preferă…
Nu cred că se produce, în acest secol, nici o tragedie umană, nici o alienare, nici o incomunicabilitate. Doar niște efecte ale progresului accelerat, plus nerăbdarea de a trăi clipa, de a ne realiza sinele. Cine se va adapta, va merge mai departe; ca de obicei. Caut să fiu sincer, ca tot omul din popor. Nu-mi pasă de alienarea speciei umane. Este treaba ei. Mă doare de alienarea mea. Tehnologia este bună. Internetul este bun. Telefonul mobil este și mai bun. Nici unui nostalgic al vremurilor de odinioară nu i-ar conveni să trăiască în epoca preferată fără această tehnologie. Zilnic tranzitează spațiul virtual tot felul de sfaturi înțelepte, de soluții simple. Leacuri pentru vindecarea oricărei boli, rețete pentru o alimentație sănătoasă; care să ne ajute să trăim cât mai mult. Doar motivația de a trăi – mult și bine – nu ne-o poate oferi deocamdată nimeni. Aceasta cred că este, de fapt, singura mea problemă. Și a ta. Pentru că presupune acea plictisitoare de realizare a sinelui.

N-o să te  mint. Dacă nu citești în medie cel puțin o pagină de literatură adevărată pe zi, vei deveni sclav; în cazul că nu ești deja. Nu trebuie să te sperii. Nu este ceea ce crezi. Majoritatea oamenilor sunt sclavi. Așa a fost dintotdeauna. O minoritate aristocratică – cea cu ascendent cultural-spiritual – și o majoritate de sclavi. Dar în ziua de astăzi situația lor s-a ameliorat mult. Aproape nici unul nu mai zace în lanțuri. Destui au conturi solide la bănci, chiar dacă stau la coada vacii, oii sau caprei. Unii sunt realmente inteligenți, precum primul nostru miliardar, care a avut un final trist. Mulți îi consideră, în virtutea acestei evidențe, bogați – chiar le urmează exemplul. Depinde ce înțelege, fiecare, prin bogăție și sărăcie. Eu încerc să nu uit observațiile pertinente ale sfinților. Fiecare individ mănâncă la o singură masă și doarme într-un singur pat. Orice bunuri din lumea aceasta sunt simple mijloace. Unicul scop adevărat fiind noi-înșine. Sinele nostru. A cărui realizare scuză orice mijloace. În acest sens interpretez faimoasa frază a lui Machiavelli. Până la a fi bogat în tot felul bunuri materiale, mai important este să fii un om exemplar. Chiar dacă azi mai ești sclav, ai oricând șansa de a evolua. Niciodată nu este prea târziu. Tot așteptând ultima clipă este adevărat că n-o să faci mare lucru. Banii și bunurile ți le vor împărți cei rămași. Însă, per total, nu este nici o tragedie. Te vei reîncarna din nou; ca să rezolvi data viitoare ce ți-a rămas neterminat acum. Viața este infinită. Citez și eu din ce-au spus și verificat tipi mult mai evoluați.

Când vei fi cu adevărat liber, zic tipii aceia, în mod natural, te vei înălța la ceruri; unde ei sigur te așteaptă. Nimeni nu i-a prins cu minciuna. Sunt programator și prozator. Mă străduiesc să fiu în cunoștință de cauză. Nu este ușor

Aurel Pop, programator, alias

Paul Strepol, prozator

Brăila 01.08.2018

 

1. Sufletul nostru (experimentari)

SUFLETUL NOSTRU este o carte  constituită din mai multe texte aparținând unui om cu vădită experiență de viață și, după câte știm, având talent confirmat de prozator și eseist.

PAUL STREPOL își dorește mulți, foarte mulți cititori și bine face! Acest lucru l-a obligat să fie concentrat și să  caute în  existența sa acele fapte ce l-au marcat la modul cel mai intens!

( Experiența sa indiană rămâne una dintre cele mai realizate din acest volum!)

Desigur, un cibernetician (ajuns, prin forța împrejurărilor, om de afaceri!) nu-și poate permite luxul să se joace cu…Timpul oamenilor și mai ales cu timpul lor liber, ceea ce l-a determinat să fie concis, poate chiar sărac în expresivitatea lingvistică, literară.

Acest drum al său este unul pe cât de original pentru el, pe atât de comun Timpului în care trăim!

Deși jurnalul poate fi considerat un lucru depășit în literatură PAUL STREPOL caută evidentul, esențialul în tot ceea ce-l înconjoară  și – credem noi – reușește să găsească  fapte de viață care să intereseze atât oamenii din generația sa cât și pe cei ce vor să afle cu adevărat cum a fost…portretul artistului la/în tinerețe.                                                                      (Aurel Furtună)

coperta1

 

 

 

 01.08.2018 : Pentru sănătatea ta spirituală – Descarcă această carte în format pdf.

Nu este gratis: trebuie s-o citești!

 

 

 

 

 

 

 

2. Mușuroiul de speranțe (povestiri și nuvele)

Cu un limbaj dens, cu  o  profunzime  a  cuvântului  de  abataj  în  mină,  atacând  teme  universale, de  iubire, de  prietenie,  de  trădare,  de  renunţare,  de  luptă,  de  moarte, Paul  Strepol  se  anunţă  la o vârstă crudă un  prozator  din  familia  masivilor  realişti.  Povestirile  sale  sunt sedimentări concentrate, cristaline ale unor  eveni-mente  încărcate  de  dramatism  şi  de  prelungi  reverbe-raţii în conştiinţa personajelor. Paul  Strepol  le  urmăreşte  zbuciumul, metamorfozele, cu perseverenţă necruţătoare,  demontând  fără  milă   resorturile  intime  ale  erorilor  comise  de  eroii  săi. Şi, cu toate acestea, proza  sa  are  căldură, este adânc  umană,  se  întâmplă  într-un  timp  şi  spaţiu care ne sunt aproape, familiare,  pe  care  le  trăim şi le iubim cu intensitate.

Când Paul Strepol va reuşi să consolideze  struc-turile prozelor sale, să renunţe la un anumit balast gregar  de cuvinte, de fraze, va deveni un autor pe care îl vom  îmbrăţişa  cu  emoţie  la  întâlnirile  din  coloanele  ziarelor  sau din librării.

La urma urmelor un prozator adevărat este  un  om   care  ne  lasă  impresia că  vede lumea cu ochii  noştri.  Şi  care ne dă satisfacţia de a ne stima din nou, pe noi, în  ochii  lui!                            (decembrie 1971, revista Amfiteatru, ADRIAN DOHOTARU )

coperta1

 

 

 

 01.08.2018 : Pentru sănătatea ta spirituală – Descarcă această carte în format pdf.

Nu este gratis: trebuie s-o citești!

 

 

 

 

 

5 răspunsuri la Editura Placebo

  • Antologia TRANZITIA – deschisă cititorilor și colaboratorilor PLACEBO.
    Texte minim 500 cuvinte – maxim 5000.
    Conditii : accept corectură – adaptare stilistică.
    Termen : 31.08.2016

  • Ziua buna,
    Cand mi-a fost daruita aceasta carte am realizat ca ultima carte daruita fusese la scoala la o festivitate de premiere. Incursiunea in India a fost nemaipomenita…..a fost ca si cum as fi ajuns acolo unde si eu imi doresc……insa nu-mi pierd speranta…..mai am pana implinesc frumoasa varsta a lui domnului Paul Strepol. Apoi, toate celelalte scrise „pe romaneste” mie mi-au placut……am aflat lucruri pe care nu le stiam despre autor……recunosc ca si mie mi-a fost un pic teama cand am mers prima data cu dumnealui cu masina……
    La intrebarea cat timp petrecem pentru noi insine in 24 ore, raspunsul ar fi ca timpul alocat se rezuma la dis-diminetile de weekend, cand savurez cateva guri de cafea privind rasaritul din sufletul muntilor Dobrogei si cam un ceas de citit si asta nu de mulat vreme. Inainte credeam ca timpul pe care mi-l petrecem dandu-mi unghiile cu oja era destul timp alocat mie, pentru ca alt timp nu aveam……insa m-am gandit ca peste foarte putina vreme voi implini 40 ani si pentru mine, pentru linistea si sufletul meu nu faceam mare lucru. Asa am inceput sa fac ceeaa ce-mi doresc cel mai mult……sa citesc…..orice……numai sa citesc…….iar daca lectura mai este acompaniata si de muzica zen, atunci este super ok, am o stare aparte……placut sentiment…….ma relaxez……si reusesc chiar sa-mi fac si sufletul sa zambeasca…….eheee
    Luna aceasta se implinesc 12 ani de cand mi-a fost dat sa intalnesc un om adevat pentru care eu am un deosebit respect, autorul cartii pe care ieri am terminat-o de citit. Multumesc domnului cu pricina pentru tot si lui Dumnezeu ca l-am intalnit. Sa auzim numai de bine.

    • Bună să-ți fie inima, Domniță Gianina !
      Frumos și emoționant răspunsul tău ! Mai ales detaliul cu darul de carte. Dar și cel cu teama încercată la primul drum în mașină, cu autorul la volan; ha-ha-ha ! Statistic vorbind, răspunsul tău confirmă realitatea deja constatată: femeile înțeleg cel mai bine cartea Sufletul nostru, ceea ce sesizase și OSHO, în cărțile lui cu tentă spirituală. Prea multe nu mai am de spus; le-am scris deja în cartea citită. Mă bucur că citești tot mai mult: treaba aceasta o faci în proporție de 90 % pentru tine, în mod cert! De bunăseama că n-am exista fără societatea în care ne aflăm. Sigur că avem obligații sociale, derivate din karmele noastre, pe care trebuie să le onorăm în mod exemplar. Dar, nu există nici un motiv să devenim complet dependenți – sclavi chiar – față de aceste obligații. O spun toți sfinții că obligația umană primordială, de fapt scopul vieții umane, este realizarea propriului sine, indiferent că oamenii știu sau nu, că sunt de acord sau nu cu acest adevăr…
      Sper să ne mai vedem, chiar mai mult de alți 12 ani – abia acum am aflat despre această aniversare bilaterală – să scriu destule cărți, ca să mai ai de citit pe lângă lecturile tale preferate !
      Un sincer și binevoitor La Mulți Ani !

  • Buna,
    Raspund invitatiei si spun: pentru mine chiar este o carte de „suflet” ;este interesant si magic sa descoperi in filele unei carti, ca unele personaje, au trecut pasager si prin viata mea reala…
    O carte pe care am citit-o intr-o zi.
    Pe cand o alta carte?Si daca asta a fost pentru „suflet”, poate urmatoarea sa fie pentru „inima”…
    Multumesc!

    • Bună ziua !
      Mulțumim pentru răspuns !
      Tocmai apare o altă carte la Editura Placebo.
      Paul Strepol – Mușuroiul de speranțe, proză scurtă, ed. a II-a revizuită și adăugită.
      Dacă a ajuns prima, va ajunge și aceasta la Dumneavoastră !
      Așteptăm comentarii mai pertinente, mai incisive, la adresa conținutului.
      E singurul mod de a fi util(ă) unui prozator.
      Urmează mult-așteptatele romane, ale aceluiași autor.
      Dacă nu știți, vă spunem noi. Apropiații consideră că autorul citat este, de fapt… romancier.
      Doar că, deocamdată, n-a editat nici un roman ! Mai mare veselia !
      Vă mulțumim !
      În perspectiva finalului de an, vă dorim Sărbători cu bine și Sănătate !

Lasă un răspuns